Get the Flash Player to see this content.
>> descarca mp3 <<
>> descarca pt. telefon <<
>> download Podcast <<
>> download video <<
Asteptam scorul si comentariile Dvs. pt aceasta emisiune folosind linkurile urmatoare.
Pentru a vota apasati pe stelutele de mai jos

(61 votes, average: 4.79 out of 5)









Edi, de data aceasta ne-ai livrat parerile necredinciosilor despre cartea Eclesiastului. Argumentele pe care le aduci in favoarea originii iudeo-persane sunt puerile. In primul rand, Eclesiastul nu este numele sau titlul original al autorului, ci un cuvant grecesc (Ekklesiastes) care ar insemna „unul care aduna poporul”. Titlul ebraic al cartii si pseudonimul autorului este Qohilt (pronuntat astazi Kohelet) si nu se stie sensul lui, fiindca nu mai este folosit nicaieri, nici in ebraica biblica, nici in alta parte. Cand s-a tradus cartea in greaca, evreii care au tradus-o au recurs la o solutie pseudo-etimologica pentru a traduce termenul. Au asociat pseudonimul Kohelet cu radacina KAHAL (adunare, obste, biserica; a aduna poporul). Este posibil ca asocierea sa fie corecta, dar in nici un caz termenul nu se refera la sinagoga, pentruca a fost redat prin Ekklesiastes, nu prin Synagogos. Si chiar daca ar trimite la ideea de sinagoga, trebuie sa ne amintim ca sinonimul „synagoge” (care este de obicei corespondentul ebraicului „eida” / „adat”, nu a lui Kahal) se foloseste in LXX pentru a denumi obstea israelita si diverse adunari sau intruniri ale obstei. Mult mai tarziu termenul a ajuns sa denumeasca cladirea. Din acest punct de vedere, Qohilt putea sa scrie si pe vremea lui Moise.
Ai imprumutat teoria nefericita, cum ca acest autor nu poate fi Solomon, ci un anonim. Este foarte interesant cum filologia biblica moderna, istorico-critica, promovata de sceptici si necredinciosi notorii, si ingerata de cititori si teologi slabi de inger, pune cele mai mari creatii biblice pe seama unor anonimi. Moise nu mai este autorul Pentateucului, si mai toate cartile care urmeaza sunt considerate a fi fost scrise cu multe secole mai tarziu, din surse orale si din documente diverse. Multe din ele sunt considerate exilice, ca si cum exilul ar fi fost mai propice dezvoltarii literare decat epocile de glorie anterioare. Daniel, Iona, Rut, Estera si multe altele, sunt socotite niste simple piese literare, mai clar povesti cu talc politic. Altadata citai pe Pavel vorbind impotriva „basmelor” evreiesti, iar acum zici ca ideea de inspiratie nu contrazice deloc ideea de fictiune.
Pana la urma, nu fictiunea deranjeaza, ci faptul ca este prezentata cu solemnitate istorica si pe deasupra si canonizata, IN TIMP CE MULTE FICTIUNI SI SCRIERI ISTORICE, DE FAPT TOATE SCRIERILE IUDAICE DIN EPOCA GRECO-ROMANA NU AU FOST ACCEPTATE DE EVREI.
Daca nenorocitul de sinagogar care chipurile ar fi scris Eclesiastul in epoca persana, ar fi dorit sa „impersoneze” pe Solomon, ce nevoie avea sa se dea drept „Qohilt ben Dawid” ? De ce sa-si ia un pseudonim obscur pentru a intra in pielea unui personaj mai mare?
Argumentul ca ideile exprimate nu puteau fi gandite decat tarziu in epoca persana este una dintre cele mai idioate presupuneri ale ateologiei contemporane. Ideile lui Qohilt sunt din acelea care au trecut prin mintea multor intelepti, in toate timpurile. Teologia pe care o citesti are la baza o filozofie a evolutiei religiilor, dupa Mircea Eliade, si nu dupa Scriptura.
O mare prostie ai facut cand ai afirmat ca Solomon, dupa ce a terminat experimentele cu cele 1000 de femei, a inceput cu barbatii. Daca citesti Scriptura in cheie homofila, vei gasi multe asemenea ocazii… Solomon nu spune acolo ca nu ar fi avut succes sau satisfactii cu cele 1000 de femei, ci isi arata dezamagirea fata de caracterul femeilor de harem, si se refera clar la lipsa de onestitate. Cum ai ajuns tu la ideea ca subiectul in discutie era satisfactia sexuala? Si cum putea un evreu, indiferent in ce epoca ar fi trait, sa recurga la solutia pe care o sugerezi tu, bine stiind ca Tora condamna toate perversiunile ca pacat de moarte, asezand interdictia practicilor homosexuale alaturi de interdictia practicilor zoofile (bestialitatea)…
Sunt foarte intristat sa constat ca este corecta observatia „eclesiastului” : „unde este multa intelepciune este si multa nebunie”. Si imi permit sa-ti scriu pe tonul acesta, pentru ca tonul obisnuit nu te mai intereseaza. Poate ca in acest fel macar te vei supara (pe mine, pe tine) si vei incerca sa-ti revizuiesti obiceiul de a arunca in vant idei necantarite. Recolta unui astfel de semanat este mai mult decat ingrijoratoare.
Florin
Nu l-am ascultat pe Edi pentru ca este in reparatie capitala insa iti multumesc pentru comentariul facut care m-a elucidat si asupra subiectului….Intr-adevar Florin, daca Edisor a luat-o pe ulei in acest hal atunci maaaaaaaaaaaaaare este gradina domnilor!
Prietenul tau de nadejde,