„În lume exist? numai dou? categorii de oameni, cei care Îl cunosc pe Dumnezeu ?i cei care nu Îl cunosc. Omul spiritual apar?ine primei categorii, omul firesc apar?ine celei de-a doua, iar categoria de care apar?inem este determinat? de concep?ia noastr? despre caracterul Tat?lui ?i al Fiului” (Review and Herald, 10 feb 1891).

„Hristos, în timpul lucr?rii Sale p?mânte?ti, nu ar fi putut face nimic pentru salvarea omului c?zut dac? divinul nu ar fi fost împletit cu omenescul. Capacitatea limitat? a omului nu poate defini aceast? tain? minunat? – unirea celor dou? naturi, divin? ?i uman?. Aceasta nu va putea fi niciodat? explicat?. Omul trebuie s? se minuneze ?i s? tac?. ?i totu?i, omul este privilegiat s? devin? p?rta? de natur? divin?, ?i astfel s? în?eleag? într-o oarecare m?sur? aceast? tain?. Aceast? demonstra?ie excep?ional? a dragostei lui Dumnezeu a fost f?cut? pe crucea Calvarului. Divinitatea a luat natura uman?, ?i pentru ce scop? Ca prin neprih?nirea lui Hristos omenirea s? poat? fi f?cut? p?rta?? de natur? divin?. Aceast? unire dintre divin ?i uman, posibil? în Hristos, este de neîn?eles pentru min?ile omene?ti.”

„Lucrurile minunate care urmeaz? s? aib? loc în lumea noastr? – cele mai mari evenimente ale tuturor timpurilor – sunt de neîn?eles pentru min?ile lume?ti; ele nu pot fi explicate prin ?tiin?a omeneasc?. Puterile cerului vor fi cl?tinate.

„Hristos vine cu putere ?i slav? mare, dar venirea Lui nu este o tain? a?a de mare ca lucrurile care urmeaz? s? aib? loc înaintea ei. Omul trebuie s? fie p?rta? de natur? divin?, ca s? poat? rezista în acest timp periculos, când tainele agen?iilor satanice sunt la lucru. Doar prin puterea divin? unit? cu omenescul vor putea sufletele s? reziste în acest timp de mare încercare” (The EGW 1888 Materials, 332).

“Nu iese din gura Celui Preainalt raul si binele?” (adica nenorocirea si fericirea; cf. Pl 3:34-39).

Cu tot respectul, dar citind vers 18 si aprofundand vers. 16, tot nu rezulta ca Dumnrzeu ar fi cel ce aduce la indeplinire “prapadirea” celor “rai-nepocaiti”. Eu nu am nici o problema in ce priveste NIMICIREA CELOR PACATOSI, sunt absolut de acord ca cei ce nu se incred in El vor pieri, pt. ca au refuzat ( s-au impotrivit ) la oferta salvatoare a cerului, doar ca nu pot fi de acord, si nici din biblie si nici din viata lui Isus , nu rezulta nici iutr-un fel cum ca Dumnezeu ar fi cel ce sterge de pe pamant pe cei ce au refuzat oferta lui mantuitoare. De ce le-a facut aceasta oferta? Pt. ca ii iubeste cu adevarat si vrea sa-i salveze, sau doar pt. a avea un motiv in plus sa-i nimiceasca pt. refuzul si razvratirea lor?!
Aici intervine marea problema in sine in ce priveste pacatul si nimicirea. Daca moartea este plata pacatului, iar pt. aparitia pacatului nu este responsabil Dumnezeu, de ce vrem sa-L facem responsabil pt. plata a ceea ce nu El a produs. El nu se identifica cu pacatul pt. ai aduce PLATA, ci se “identifica” cu pacatul ( firea omeneasca )in persoana lui Hristos, pt. a aduce RASPLATA salvarii din ghearele pacatului. Asta vrea sa zica deci, ca fara interventia Lui eram PIERDUTI-MORTI datorita efectului devastator a ceea ce este pacatul in sine “DESPARTIRE DE DUMNEZEU”, dar in nici un caz ca El ne-a salvat de El insusi, sau de ceea ce urma sa ne administreze daca-L refuzam.!!!
Mai simplu, pacatul a adus moarte in universul desavarsit al lui Dumnezeu, iar aceasta moarte nu cere o interventie personala din partea lui Dumnezeu, nu, ci acest pacat aduce cu el si consecinte: moartea, suferinta, boala, degradarea… Toate acestea nu le aduce Dumnezeu asupra omului ci insasi pacatul in sine, sunt efecte directe clare si de necontestat.

Apoi cred ca se cuvine sa mai vorbim si de un alt aspect al mortii ca plata a pacatului sau a lui Dumnezeu.
Cu totii stim ca moartea aceasta nu este decat un somn si ca adevarata moarte este dupa mileniu, moartea a doua, aceea este de fapt “plata pacatului”, dar despre acest subiect nu cred ca este cazul sa vorbim acum, discutia noastra era despre cine ” prapadeste ” pe pacatosi acum, sau de la Adam pana la noi, sau altfel spus daca vreti, cine ii aduce la somn?! Daca este Dumnezeu, atunci avem o mare problema, pt. ca El ne-a oferit aceasta viata ca un har, pt. a repara despartirea care s-a produs intre noi si El, odata cu aparitia pacatului, si eu cred ca El ar fi ultimul in a scurta aceasta perioada, fara ca noi sa realizam acest scop. Vreau sa spun ca toate efectele pacatului asupra omului ( suferinta, boala… ), nu sunt aduse de Dumnezeu, ci de pacatul insasi, iar in ciuda tuturor acestor obstacole Dumnezeu vine la noi prin Isus ca sa ne salveze si nu sa ne condamne sau sa ne pedepseasca. Priviti la Iov, cine era autorul a tot ceea ce i se intampla si totusi Dumnezeu era acolo ca sa salveze si nu sa pedepseasca, iar Iov era totusi un pacatos, nu un sfant.
Frate Laiu, fratilor, problema pacatului si a pedepsei nu este a lui Dumnezeu, ci a diavolului, el a dus pacatul in lume si biblia spune ca el este vrajmasul nostru care s-a coborat cu o manie mare ca sa prapadeasca pe cei alesi. Ca vor fi oameni salvati, e meritul lui Dumnezeu, ca vor fi oameni pierduti e opera lui satan, dar noi trebuie sa privim la Rascumparatorul nostru care, aici pe pamant, a dus lupta pana la capat si l-a invins pe vrajmasul nostru de moarte, cel care seamana moartea la tot pasul. Sa-i dam salva lui Dumnezeu ca ne-a salvat din ghearele celui RAU, care intr-adevar este RAU si sa lasam pe Dumnezeu sa duca pana la capat mantuirea noastra si cu siguranta ca o va face din dragoste si nu cu dorinta ” razbunarii finale”, care nu este o razbunare in termenii nostri uzuali, ai mintii pacatoase.
Concluzionand, Dumnezeu nu este si nu s-a lasat influentat de efectele pacatului. El a avut o solutie daca acesta a aparut, iar acasta nu este in nici un caz nimicirea, acesta e un efect al pacatului iar pe El nu L-a schimbat aparitia acestuia, ba din contra L-a scos si mai mult in evidenta demonstrand universului inca odata in plus, ca in regatul sau, SACRIFICIUL este pe primul loc si EL a fost cel care S-a sacrificat odata cu aparitia pacatului, si nu a sacrificat pe cel ce a “dato-n bara” daca vreti asa mai pe direct. Dumnezeu a fost dispus sa Se sacrifice pe sina mai inainte ca sa moara vreunul din colilasii Sai dragi.
Timpul ca notiune, este harul pe care Dumnezeu l-a oferit celui ce adus pacatul in lume, pt. a-si demonstra varianta sa. Iar in aceasta perioada de timp Dumnezeu nu a avut de ce sa intervina odata ce i-a oferit-o diavolului pentru a-si demonstra si sustine varianta lui cu privire la stapanire. DUMNEZEU ESTE IUBIRE, si-atat…..