[flashvideo width=”400″ height=”300″ filename=”videos/014_oxigen.flv” /]
>> descarca mp3 <<
>> descarca pt. telefon <<
>> descarca video pt. iPod <<
Asteptam scorul si comentariile Dvs. pt aceasta emisiune folosind linkurile urmatoare.
Pentru a vota apasati pe stelutele de mai jos
[ratings]

9 Comments on 25 Martie 2008- “Oxigen” cu Edi Constantinescu

  1. Mihai G says:

    …cred ca mai trebuie sa ascult odata explicatia la ce scrie Iacov ca sa inteleg bine, insa mi-a placut mult modul in care s-a descris felul in care coexista cele 2: faptele si credinta. Tare de tot exemplul cu Rahav. O zi buna tuturor!!! Am atatea de facut…………………………………(sper sa fac fapte bune:)

  2. victor says:

    Daca ar fi sa simplific pana la penibilizarea si ridiculizarea gandirii mele, as da un exemplu pe care il intelege toata lumea de azi: noi (oamenii creati) suntem ca un televizor. De obicei mort, fara curent electric in el. Dumnezeu ne ofera curentul electric si semnalul video (imaginea de pe ecran) drept cadouri. Nu sunt de la noi. Nu putem sa ne laudam cu ele. Ca urmare (consecinta) a primirii acestora, restul vine de la sine (faptele).
    Omul = televizorul
    Credinta = curentul electric
    Semnalul video de intrare = Duhul Sfant
    Faptele (implinirea Legii prin iubire) = imaginea video reflectata pe ecran (chipul lui Isus)
    Ei bine, credinta poate fi vazuta in exterior???? Curentul electric se poate vedea? Dumnezeu spune ca ne va mantui pe baza acestei credinte… si nu pe baza faptelor noastre. Insa daca nu ai imagine video pe ecran (reflectarea caracterului Domnului Isus in viata noastra) nu poti sa zici ca ai credinta, desi imaginea nu defineste electricitatea in sine! Credinta se da pe fata prin fapte, prin ceva pragmatic si concret. Un televizor fara electricitate este mort. Este doar un obiect de decor. Mai este si semnalul video fara de care nu putem afisa nici o imagine video pe ecran!!! Fara Duhul Sfant nu putem face fapte bune si nici reflecta chipul lui Isus in noi. Exista vreun efort in a reflecta imaginea (a face fapte)? NU! Aceasta se realizeaza prin lepadare de sine si acceptare a cadoului oferit. Cu cat esti mai aproape de Isus (spiritual vorbind), cu ata vei oferi o imagine mai curata, mai clara a Lui. Prin imitatie, privind tot timpul la Isus.
    Pentru Dumnezeu are importanta doar CREDINTA aceea launtrica… insa faptele sunt doar o demonstratie a credintei nu pentru El, ci pentru univers. Dumnezeu priveste la inima (gandurile ascunse) omului, universul (fapturile create – ingeri, fiinte necazute, oameni) nu poate vedea gandurile ascunse ale omului, ceea ce este el in esenta. Caci cum poti demonstra ca cineva iubeste daca nu prin fapte (prin exterior), la o sedinta de judecata? Nu poti judeca gandul, intentia, ce ai fi vrut sa faci!
    E usor de inteles legatura intre credinta si fapte? Daca ar fi fost numai Dumnezeu si un singur om pacatos in tot universul (prin absurd), nu ar mai fi fost nevoie de fapte pentru a da mantuire (ci doar credinta pura), pentru ca nu ar mai fi trebuit sa demonstreze (arate) ceva (Dumnezeu stie tot!). Dar oricum faptele vor fi fost manifestate de la sine. Un pom bun nu se poate sa nu dea fructe bune nici daca vrea sa nu dea ­čśŤ Un bec legat la curent electric NU POATE SA NU lumineze in intuneric.
    Am gasit 2 citate foarte interesante intr-o carte care m-au pus pe ganduri: “Care este realitatea intima, realitatea eterna, realitatea poetica sau efervescent creatoare a unui om?… Ce anume este intr-un om mai intim, mai efervescent creator si mai real?… Ceea ce esti, ceea ce crezi ca esti si ceea ce crede despre tine celalalt… dar pe langa cel care crezi ca esti si cel care esti pentru altii, mai esti si CEL CARE AI VREA SA FII. Acesta, cel care ai vrea sa fii, este in tine, inlauntrul tau, creatorul, si el este cel cu adevarat real. Si ne vom salva sau ne vom pierde prin cel care am vrut sa fim si nu prin cel care am fost.
    Acesta este miezul intregii vieti omenesti: sa stii ce vrei sa fii. Sa te intereseze prea putin ce esti; sa cauti doar ce vrei sa fii.” (Miguel de Unamuno)
    “Daca le-ar fi dat ochilor nostri adevarati sa vada in constiinta altuia, am judeca mai sigur pe cineva dupa ceea ce viseaza decat dupa ceea ce gandeste. In gandire exista vointa, dar nu si visare. Visul, care e spontan, pastreaza, chiar in ceea ce e urias si ideal, chipul nostru spiritual; nimic nu-i este mai de-a dreptul si mai sincer sufletului nostru decat nazuintele necugetate si nemasurate spre frumusetile destinului. In aceste nazuinte, mai mult decat in ideile ticluite, rationale si randuite poti gasi caracterul adevarat al fiecarui om. Himerele ni se aseamana mai mult ca orice. Fiecare om viseaza necunoscutul si imposibilul in felul sau” (Victor Hugo)
    Sigur totul trebuie inteles prin prisma Adevarului, a lui Isus Hristos – cel care as vreau sa fiu in caracter.
    Caracterul omului este destinul sau, si nu faptele sale pe pamant!
    Daca gresesc, sa-mi ziceti… pentru ca am carente in logica.

    ps: ooops! iar am scris prea mult si iar o sa ma certe ceilalti… ­čÖü

  3. Oliv says:

    Interesant citatul lui Miguel de Unanumo. Cred ca poarta in el cheia progresului.

  4. krista says:

    …Victor draga….Da ai carente in logica si…………..Da vorbesti cam mult!

  5. reghina says:

    Sint de acord cu ce D-l Constantinescu a spus despre mintuirea prin credinta… Cu un lucru nu pot fi de acord, si anume, sint persoane care cred in D-l Isus si spun ca sint “salvati o data ptr. totdeauna” si fac cele mai oribile pacate posibile, spunind ca e totul acoperit de singele lui Isus. Ei intentionat fac lucruri si se lauda cu libertatea care o au ca si copii a lui D-zeu. Nu pot sa concep o astfel libertate iresponsabila ! Acestia .pur si simplu calca peste jertfa D-lui Isus.O iau ca si un lucru de apucat,comun. As dori sa stiu ce parere aveti despre acestia??

  6. cristian pascu says:

    Elucidarile fratelui Edi sunt necesare in lumea in care traim in care orice suflet , indiferent cat de sincer ar fi , este supus ispitei de a deveni un fariseu “respectat” , bine vazut, etc.Eu le apreciez , deasemenea , si ca incurajari pentru ca vin din partea unui om care e foarte aproape de autorealizare (dupa parerea mea) si e reconfortant sa vad ca a trecut pe unde trec si eu.
    Cred ca Victor a inteles bine , mi a placut si comparatia.

  7. victor says:

    @Reghina… mantuirea este mai complexa. Niciodata nu ni se spune clar in Biblie ca suntem “salvati pentru totdeauna” si orice am face in viata asta nu putem pierde aceasta salvare (mantuire). Este vorba de “harul ieftin” inteles de unii. Interesant faptul ca am gasit in Scriptura mai multe timpuri ale verbelor: noi am fost mantuiti, suntem mantuiti si vom fi mantuiti. Se refera la aspecte diferite ale mantuirii. Indreptatire, sfintire si glorificare. Niciodata nu voi crede ca sunt mantuit pe deplin decat la revenirea lui Isus. Insa in tot acest proces, pacatul ramane pacat, Legea ramane Lege … insa raportarea mea la ea se schimba.
    Exemplu care imi vine acum in minte: un cetatean oarecare este surprins ca a condus masina cu viteza (beat fiind) trecand pe rosu si accidentand mortal un copilas nevinovat. Este prins de organele legii si condamnat la 25 de ani de inchisoare, sa zicem. Pretul eliberarii pe cautiune se ridica la 10.000.000 de dolari (sa zicem o suma imensa). Ei bine, dupa cateva zile de chin in inchisoare, apare un necunoscut (Isus) si plateste aceasta suma pentru a fi eliberat. “Esti liber acum… du-te si sa nu mai gresesti!” Esti liber datorita harului (gratiei) acestui om bun, si nu datorita tie. Care este reactia ta? Cum vei privi pe acest Om? Si care va fi atitudinea ta fata de legea care guverneaza? Te mai condamna pe tine legea acum, fiind liber? Nu! Insa ce fel de libertate ai? Daca vei incalca legea constient de acum inainte, vei ajunge iar la inchisoare condamnat, vei deveni “rob”… si pretul platit de Omul acela a fost inutil, in zadar.
    Mantuirea este numai prin credinta… insa credinta se autentifica, se defineste prin fapte bune, prin dragoste.
    Si dragostea duce la ascultare din convingere si din placere, la implinirea Celor 10 porunci. Un convertit autentic aflat in proces de sfintire nu va calca poruncile constient, poate doar accidental (insa pocaindu-se imediat dupa)!

    @krista… daca am greseli, te rog mult arata-mi. Stiu ca gresesc. Insa voi scrie cat simt ca pot scrie. Ai ceva impotriva? Nu te oblig sa citesti. Tu (si toti ceilalti) esti “mai buna” ca mine pentru ca nu scrii deloc? Sau poate doar un “multumesc” sau laude la adresa predicatorului. Te multumesti sa intri si sa vizionezi… cand poate unii au intrebari si nu au inteles tot… cunostintele pe care le-ai acumulat sunt doar pentru tine?????? Care e mai comod, mai fatarnic? Daca adminul imi va zice odata ca sa nu mai scriu aici … nu o voi mai face.
    Sunt un tip tacut si introvertit (ca temperament) si chiar nu vb. mult. Singurul lucru ce ma face sa scriu mult este credinta in Isus.

  8. reghina says:

    multumesc, Victor,f. bine ai explicat ! acum vad putin mai clar!

  9. Cosmin-Horatiu Stoica says:

    “DESPRE CREDINTA VIE: Cred ca Iacov a ales in mod intentionat acest exemplu: In momentul cand a fost ‘socotita neprihanita prin fapte’, Rahav era inca proprietara unui bordel. Si singurul lucru pe care l-a facut dupa Lege a fost sa minta – i-a scos pe soli printr-o minciuna! Legea spune: ‘Sa nu minti!’ – Rahav a mintit! Iacov vrea sa ne spuna clar ca, de fapt, Rahav NU a fost ‘socotita neprihanita prin faptele Legii’… Vreau sa ma intorc la distinctia lui Luther: Faptele Legii sunt acelea pe care le facem ca sa ne conformam la un cod exterior (Rahav nu le-a facut!); implinirea Legii este… implinirea Legii in noi, prin Duhul Sfant… Cand Rahav i-a scos pe soli afara, a dovedit ca Duhul Sfant vorbise inimii ei – si ea a actionat pe baza unei lucrari pe care Duhul Sfant a facut-o in inima ei, prin credinta; si conform acestei credinte, ea a vazut in cei doi soli (care erau dusmani ai cetatii ei / dusmanii ei personali!) pe solii lui Dumnezeu. Si L-a pus pe Dumnezeu deasupra intereselor ei! Rahav a fost socotita neprihanita prin Credinta, fara faptele Legii. Rahav a fost socotita neprihanita prin Credinta, cu implinirea Legii.”

Leave a Reply