140. Imparatul Romanilor si Imparatul Iudeilor

2 Comments to “140. Imparatul Romanilor si Imparatul Iudeilor”

1. rosu ciprian says:

   January 20, 2009 at 6:53 am

   Nu doresc sub nici o forma polemica,nu sunt in stare de a sustine polemici,si cred ca polemica in sine rep.o forma de manifestere a unui gol spiritual,a unei suferinti cosmetizate pt. a nu fi expusa in durerea ei. E adevarat ca Isus n-a fost iubit si inteles atunci,cu atat mai putin acum,dupa atata timp de absenta fizica. Ceea ce e ciudat(cel putin pt. mine),e ca unii au vazut in El pe Dumnezeu.Si acestia erau si iudei si romani(sutasul si talharul “bun”),nemaivorbind de ucenici si restul lumii pestrite adunate.Fie ca doreau sau nu, El era Imparatul tuturor. Nu putea sa nu fie Imparat,era ceva ce tinea de insasi natura Lui,chiar daca atunci lasase deoparte regalitatea,slava de care nici un om nu se putea apropia.Chiar daca pare de neintetes,El era(fara sa contribuie cu NIMIC la asta),reprezentantul, capetenia,cel mai mare dintre toti pacatosii,si ca atare vrednic de moarte ! Asta se numeste NEBUNIE curata,dar este nebunia crucii Lui, a unei substituri dincolo de ratiune si logica,dincolo de orice considerent. La orice se putea astepta Universul intreg,Satana cu ai lui,oamenii,toti la un loc, numai la faptul ca El sa vina aici,pe pamant ,si sa moara de buna voie,voluntar, NU ,la asta NIMENI nu s-a gandit ca s-ar putea intampla !! Si de ce, pt. ce a facut-o ? Nu avea suficienta slava si adorare, nu era iubit de Tatal si de imensitatea fara numar a locuitorilor fara pacat din Universul Sau? Pt. care motiv,atunci,a facut toate astea?Nu stiu daca e corect ce spun(dar n-as vrea sa fie altfel !),insa eu cred ca nu putea sa stea linistit,”nemuritor si rece”,primind inchinare si lauda, in timp ce noi,eu, eram aici, agonizand, cu finalul intr-o moarte din care nu mai exista speranta,decat NIMIC,NICIODATA ! A preferat sa riste totul,doar ca sa traim noi,eu. In punctul asta mintea mea(atat cat a mai ramas din ea ),se opreste,nu mai poate functiona,gandindu-ma la ce s-ar fi putut intampla daca El dadea gres,pacatuia in vreun fel anume ! Refuz sa ma gandesc ! Cu toate astea intamplate, ma intreb: de ce oare nu-L iubim,cum de putem sa nu-L iubim!? Am citit un posibil dialog (imaginar desigur !) intre Gabriel si Isus. Intreaba Gabriel cu inocenta,nedumerire,cu atasament curat si duiosa parere de rau,privind spre pamant:”Doamne,de ce oare nu te iubesc oamenii acestia pt. care Tu ai facut ceva ce nici noi,ingerii nu intelegem, si care este mai mult decat minunat ? Ce se intampla, de ce asa?”,la care ,Isus, privindu-l cum doar El poate privi,spune cu o voce tremurata de iubire:”Cum,Gabriel,tu nu intelegi!?Nici chiar tu nu intelegi!”?,iar Gabriel,cu aceiasi inocenta,raspunde:”Nu,Doamne,nu inteleg,spune-mi Tu”.Isus, dupa un timp,cu lacrimi in ochii Sai curati,se uita la Gabriel si spune:”Nici Eu nu inteleg,Gabriel,nici Eu nu inteleg de ce !”. Ma opresc din comentariul meu,la fel de uimit si neantelegand de ce?! Nu vreau sub nici o forma sa fiu pierdut si sa fiu nevoit sa raspund la intrebarea asta pusa de Isus , Satanei si colaboratorilor sai, atunci cand El va cere explicatii intreband: “DE CE? Pt. care motiv M-ai lasat fara toti acesti copii ai Mei ? Iar voi,pt. care motiv nu M-ati ale pe Mine si viata din belsug pe care v-am adus-o? Va intreb pe toti,inca o data, DE CE?”. Urmeaza o tacere de moarte, de moarte vesnica, fara speranta, NIMIC !!
2. monica clipa says:

   January 21, 2009 at 1:37 am

   Cred ca Isus ,mai inainte sa vada agonia noastra,a vazut-o pe a Tatalui Sau, langa care vietuia. IL durea la fel de mult,era la fel de intristat,simtea aceeasi mahnire cu a Lui.Pe de alta parte,suporta cu greu si faptul ca Lucifer desfigurase caracterul Tatalui invinuindu-L ca isi atribuie dorinta inaltarii de sine.Decide sa-i implineasca “voia” stiind ca nimic nu IL va face fericit
   decat salvarea noastra.Un sacrificiu in “lant”.Poate gresesc,dar cred ca Isus ne-a “vazut” tot timpul prin ochii Tatalui,nu ca nu ar fi putut sa o faca altfel ,ci pt ca nu si-a permis niciodata sa priveasca ,decat prin ochii Lui.
   Am incetat demult sa ma mai mir de cei care nu IL urmeaza.Acum ma mir de cei care inca o mai fac.Ii privesc cu admiratie,cu mila, cu duiosie,respect, cu iubire.Cred ca pentru ei, chiar de-s putini,ar trebui sa inaintam ,constienti ca prin fiecare pas facut se castiga victorii.Nu conteaza cat de mici.Asa a facut si Isus,nu-i asa?
   In final s-ar putea ajunge la acelasi scenariu ca in timpul Lui:oamenii religiosi si conducatorii lor, sa recunoasca in cei ce IL urmeaza pe Isus,pretendenti,ce se considera frati ai lui Mesia, iar clasa sociala si cea politica, sa recunoasca ca urmasii lui isus sunt mai tari decat “imperiul lor care crede in forta”Si astfel va trebui poate pt ultima oara sa fim in control asupra vietii noastre
   prin supunere si ascultare cu pretul..vietii noastre ,insasi.
   Dumnezeu sa ne ajute ,pe toti!

   i