Get the Flash Player to see this content.
>> descarca mp3 <<
>> descarca pt. telefon <<
>> descarca video pt. iPod <<
>> download high quality video <<
Asteptam scorul si comentariile Dvs. pt aceasta emisiune folosind linkurile urmatoare.
Pentru a vota apasati pe stelutele de mai jos
(67 votes, average: 4.75 out of 5)
Loading ...
asta imi place cel mai mult la dumnezeu. ca m-a creat libera. adica libera sa simt impotriva lui si sa-i spun toate astea. libera sa ridic pumnul la el, sa strig si sa il provoc sa lupte cu mine. imi place la dumnezeu ca atunci cand am ridicat pumnul la el si l-am provocat la lupta el a venit. a venit si s-a luptat cu mine, a plans cu mine, a plans pentru mine si niciodata nu mi-a spus ca viata este mai frumoasa sau mai dreapta decat este, nici nu mi-a aratat alti oameni care sufera mai mult si au motive mai grave decat mine sa o faca, ci mi-a spus ca el este alaturi de mine in disperarile si durerile mele. el niciodata nu m-a judecat. doar m-a iubit. pentru ca el stie cine este. si stie si cine sunt eu si vrea ca si eu sa aflu. asta mi se si pare ca este marea aventura pe care o traiesc langa dumnezeu. sa ma descopar in ochii lui, vorbind cu el tot ce simt, ce gandesc. nici nu mi-am imaginat ca duhul sfant este cel care ma ajuta sa descopar ce este in mine chiar cand sunt maniosa pe dumnezeu. chiar este fantastic dumnezeu. mi se pare fascinant si imi doresc atat de mult sa fiu ca el. un spirit liber langa care oamenii sa se simta liberi sa fie ei insisi. asta da dezvoltare! mie asta imi place cel mai mult la dumnezeu.
@CLAUDIA!Motivul ptr.care ma adresez personal este ca agreez f.mult dialogul.Am si eu o intrebare la
postarea ta de mai sus :Cum reusiti mai oameni buni sa ajungeti in situatia sa simtiti nevoia de a fi impotriva lui
Dumnezeu,de a ridica pumnul la EL,sa strig si sa-L provoc sa lupte cu mine{probabil ca Iacov}etc.etc.In ce
context,in ce imprejurari cum si cand apar astfel de impulsuri sau indemnuri sau nu stiu cum sa le mai zic?Si asta
in numele libertatii!!.Nu vi se pare ca seamana asa putin cu o revolta,un piculet de razvratire si pe aceasta baza
aducerea in fata justitiei a lui Dumnezeu?Ce anume m-ar indreptati la asa ceva?Nu credeti ca de fapt se pun la
indoiala cuvantul lui Dumnezeu ,fagaduintele Sale ,iubirea Sa?Nu IL facem astfel mincinos pe fa???Si apoi de la
indoiala pana la deznadejde cat ma e,doar un mic pas apoi necredinta ,caderea ??md.Nu credeti ca e mai de folos
sa ne reprimam aceste porniri dacat sa le alimentam si apoi sa lansam un strigat triumfator?Nu sunt ipocrit,nu fac
parada de evlavie ,am avut si eu ca oricine intrebari catre Dumnezeu pe care le-am pus,la unele am primit raspuns
la altele inca nu.Dar nu m-am gandit niciodata sa ma manii pe EL ptr.ca nu face cum vreau eu.Este un pct.
elementar de credinta ,cred eu.Va rog frumos ajutati-ma sa inteleg!Poate ca e bine ca voi!Poate ca
inteleg eu mai greu dar afirm ca nu mi-am permis niciodata astfel de “libertati”.Dl.pastor E.Constantinescu
f.bine ne indemna sa vorbim cu Dumnezeu,sa discutam,sa-L intrebam si sa asteptam raspuns ca va veni cu
siguranta.Nu doar sa cerem si sa multumim si asa este.Ptr.ca se vorbeste de destin,predestinare,ganduri etc.
scriu mai jos cateva invataturi din Talmud poate ne vor fi de folos:
-Fii atent la gandurile tale ptr.ca ele vor fi cuvinte,
-Fii atent la cuvintele tale ,ptr.ca ele vor fi fapte.
-Fii atent la faptele tale,ptr.ca ele vor fi obiceiuri.
-Fii atent la obiceiurile tale,ptr.ca ele vor fi caracterul tau.
-Fii atent la caracterul tau,ptr.ca el va fi destinul tau.!!!
Va doresc tot binele la toti!!!
Libertatea asta… mai mereu inteleasa gresit… Da, ai dreptate.
… suntem doar fara pricepere intr-o lume tot mai confuza si meschina. De aceea avem nevoie de exemple de moralitate si iubire (de repere) in cei mai in varsta ca noi.
“Cum reusiti mai oameni buni…?”
Nu-i asa ca e un mister? Cum e posibil?
IO.V, pai tocmai ca nu poti intelege, nefiind in situatia Claudiei si netraind viata ei. Fiecare simte in felul sau. Oricat am incerca noi sa intelegem, nu putem. Doar Isus stie…
Il facem mincinos in fata? Oare? Nu e vorba de manie impotriva Lui, cat de exprimarea cu curaj a frustrarilor acumulate… si in dialog (asa cum agreezi si tu) direct cu Dumnezeu. Dialog in rugaciune intima… doar ea si Isus.
Si cum ne-am putea opri gandurile???? Prin autoimpunere? Cum poti scapa de obiceiuri rele? Prin straduinta obositoare de a nu mai face… sau prin inlocuirea lor cu obiceiuri bune? Cum putem inlocui gandurile rele cu cele bune? Suntem gata sa invatam de la orice ne va invata mai bine din Biblie! Ascultam…
Poate aveti dreptate… dar avem acest drept de a ne certa cu Isus… fata in fata cu El. Si El nu se supara pe mine. Cearta nu trebuie inteleasa ca ura, ca judecata. “Veniti la Mine… toti cei truditi si impovarati”. Impovarati???? Poate ca trebuie sa ma pocaiesc, sa ma indrept mai inainte de a veni la Isus??? De ce sa-l supar pe Isus cu framantarile mele. Trebuie doar sa-L laud… Asa e? Sa fim cum “ar trebui”… sau sa ne intelegem pe noi asa cum suntem, cu bne si rele? nu e vorba de ipocrizie, ci de autoinselare si auto-robotizare. (sa nu se inteleaga ca acuz pe cineva, explic doar rationamentul meu).
Isus al meu este alaturi de mine si ma intelege. Este un Isus real si nu fictiv, nu personaj de film artistic. Este in jeans si in tricou… fara sacou si cravata, fara toga, fara manta de in… El pentru mine este simplu si deschis, modest si umil. Este prietenul meu cel mai bun, cu care pot vorbi orice… fara cenzura deloc. Oare El nu-mi cunoaste deja gandurile? Ce rost ar avea sa mi le ascund? Asta nu l-ar jigni? El ma intelege cel mai bine si ghiceste mereu de ce anume am nevoie eu. Cel care se bucura intotdeauna cand ma vede. Mereu optimist, glumeste cu mine, rade impreuna cu mine, plange impreuna cu mine, sufera alaturi de mine. Dar intotdeauna imi spune adevarul! Privirea Lui este mai patrunzatoare decat razele laser si mai tulburatoare decat cel mai frumos asfintit de soare. Si ma innebunesc atunci cand sta alaturi de mine si doar tace!
Aveti mila de noi, tinerii!
“Din clipa cand omul il supune pe Dumnezeu unei judecati morale, il ucide in el insusi”. Asta o spune A. Camus. Cat de adevarata e afirmatia? Oare asta e echivalentul “luptei” cu Dumnezeu in rugaciune… sau se face in lipsa lui Dumnezeu, in mod egoist si acuzator???
mi-am deschis doar inima, nu spun ca eu am dreptate.
cu multa afectiune,
george
ps: mi-au placut mult ideile prezentate la final. nu vrei sa ne mai inveti???? avem mare nevoie de sfaturile tale, frate!
Imprieteneste-te cu DUMNEZEU si vei avea pace;te vei bucura astfel de fericire.
Primeste invatatura din gura LUI si pune-ti la inima cuvintele LUI.{ IOV 22,21.22}.
IO.V, IO.V ce sa ma mai fac eu cu tine? Nu-mi ramane decat sa te iubesc
Te mustru aspru pe la inceputurile emisiunii si te dojenesc (si ma lasi sa cred ca te-am suparat si nu mai intri)… si tu imi arati compasiune si imi spui ca ti-am lipsit? Ba, mai mult iti si sunt drag (cuvintele tale te “tradeaza” 
) Cat de mult crezi ca poate suporta inima mea? Imi era suficient doar un cuvant… “prostule”… si mi-ar fi fost de ajuns. Tu in schimb ma tratezi ca pe fratele tau 
nu merit asta! Offff… ce orb am fost. Si eu ma intrebam ca prostul si imi chinuiam sufletul. Tanjeam dupa un raspuns… “De ce nu imi raspunde si mie Edi sau altcineva drag mie, sa ma bage in seama… in prostia mea… fie si o injuratura acolo… ceva.. daca deranjez sa-mi spuna sa plec.” Stii ca ieri am recitit toate comentariile de pe Oxigen de la inceput pana acum? Si am realizat lucruri “ascunse”… Retraita, viata incepe sa capete un sens si o ratiune.
Si cand colo, adevarul e mult mai profund…
Interesant jocul tau de cuvinte … IO.V … dai exemplu din Iov (culmea, raspunsul prietenului lui Iov care ii lua apararea lui Dumnezeu)… vorbind despre “cearta” cu Dumnezeu… ironie, nu alta!
Prietenie cu Dumnezeu… ce frumos suna! Dar nu prea stim ce e aia prietenie adevarata. Pana si acest cuvant si-a pierdut sensul originar din gradina Edenului… Nu asta cautam???? Prietenia cu El. E cel mai important lucru si cea mai buna inchinare “inventata” vreodata.
Ne “pacalesti” frumos, ne provoci inteligent… si sunt nebun dupa asta!
Multumesc mult, bunelu meu drag! Multumesc pentru tot!
Mi-ai topit inima…
Nu voi mai scrie pe tema asta, fiindca deja am exagerat (am inteles din prima dar imi trebuie timp). Exagerare in laude si sentimente … si exagerare in lucruri rele. Trebuie sa-mi stapanesc cuvintele, dar nu e lucru usor… o sa cer intelepciune.
Cu multa simpatie si empatie,
“cel mai iubit dintre pamanteni” – george
ps: Taticul iti transmite salutari si iti spune sa continui.
Cum se impaca versetele de “Veniti, totusi, sa ne judecam, zice Domnul” (Isaia 1:18) cu “Imprieteneste-te cu Dumnezeu” (Iov 22:21) ???
Dumnezeu permite sau nu cenzura… in relatia/dialogul cu El?
In rugaciune, este deschidere totala sau nu?
Cum era cu principiul acela? Mantuit prin credinta… sau mantuit prin cuvinte????
Dumnezeu se uita la cuvinte sau la inima?
te provoc, IO.V … fiindca am nevoie de un raspuns de la tine (si de la oricine este doritor sa mi-l dea)