Dec
10
Get the Flash Player to see this content.
>> descarca mp3 <<
>> descarca pt. telefon <<
>> descarca video pt. iPod <<
>> descarca video pt. iPod Touch / iPhone<<
Asteptam scorul si comentariile Dvs. pt aceasta emisiune folosind linkurile urmatoare.
Pentru a vota apasati pe stelutele de mai jos
(72 votes, average: 4.72 out of 5)
Loading ...
ca tot e liniste pe aici si lumea cerea oxigen ptr copii am gasit exact ceea ce trebuie
http://www.youtube.com/watch?v=jxo81Ok9Urk
week-end placut
Interesant este faptul ca meditatia din aceasta saptamina s-a inceput cu apa, si s-a terminat cu vinul. E o paralela cu prima minune a Lui Isus cu care el a inceput activitatea Sa.
Am apreciat in mod special vorbirea despre legamant, desi nu mi se pare totul clar, dar este cel putin frumos, sensibil si vindecator.
De asemenea am apreciat interpretarea rezonabila, istorica si exegetica a “binecuvantarii” euharistice, care nu este o blagoslovire mistica / magica a elementelor, ci rugaciune de multumire. Este foarte adevarat si semnificativ ce ai spus. Din pacate, nu numai medievalii considerau aceasta prefacere a elementelor o “taina” sau sacrament, in sensul de mysterion, ci si crestinii de astazi. Nu am cercetat ce se intampla in toate confesiunile, dar cert este ca chiar si la noi, insistenta ca pastorul oficiant sarosteasca, in timpul rugaciunii la CIna Domnului “binecuvanteaza painea aaceasta / paharul acesta, care simbolizeaza….”. Prin contrast, Evanghelia spune ca Iisus a “binecuvantat”. Acesta este cuvantul sepcial folosit de evrei pana astazi cand se refera la rugaciunea pentru masa. Rugaciunea pentru paine, pentru vin etc. se numeste BERAKHA (binecuvantare), deoarece incepe cu cuvintele “Baruch atta Adonai..” (Binecuvamtat esti Tu Doamne…” (expresie echivalenta cu “Iti multumim, Doamne”),. ceea ce se facea ridicand ochii spre cer (Mt 14:19; 15:26; 26:26-27; Mc 8:6; 14:22-23; Lc 22:17.19; In 6:11; FA 27:35; 1 Cor 11:24). Prin urmare, Iisus a binecuvantat prin rugaciune nu painea si vinul ci, a binecuvantat pe Dumnezeu, adica a multumit. Exista si doua locuri in care aceasta expresie foloseste acuzativul grecesc cu referire la bucate, ca Iisus LE-A binecuvantat (Mc 8:7; Lc 9:16). Dar in ambele cazuri, contextul arata ca este o traucere gresita, desi literala (sau tocmai de aceea). In Mc 8:6-7 observam ca binecuvantarea este un alt mod de a spune multumire (ce diferenta este intre faptul ca a multumit pentru paini si a binecuvantat pestii? In Geneza 1 a binecuvantat pestii vii, ca urare: sa se inmulteasca in ape…, dar aici, chiar daca pestii morti sau inmultit in mainile lui Iisus, aceeasi minune s-a intamplat si cu painile, despre care se spune simplu ca El a multuimit lui Dumnezeu), iar in Lc 9:16, expresia i-a binecuvantat se refera doar in aparenta la pesti, fiindca ni se spune ca Iisus a ridicat privirile spre cer, deci a binecuvantat pe DUmnezeu. Acuzativul grecesc trebuie inteles aici in sensul ca Iisus a binecuvantat / laudat pe / multumit lui Dumnezeu pentru ei, pentru putinul acela care era daruit din inima, cu ochii spre cer…
Nu stiu cum se rosteste formula de binecuvantare pentru Cina in bisericile americane. Ce stii despre asta?
Anyway, te binecuvant si eu pentru rostirile frumoase si incurajatoare din aceasta emisiune.
Destul de greu de inteles (pt mine) aceasta prezentare:
Interpretarea literala a sangelui si vinului mi se pare stupida pentru “gandirea noastra post-modernista”, indiferent cat de sofisticat e sustinuta.
Punctul pe “i” a fost pus atunci cand s-a afirmat ca ~mantuirea nu depinde de tinerea unui ritual~, si sunt de acord cu aceasta.
Pe langa ritualul spalarii picioarelor pe care il consider nebiblic (fara a mai intra in amanunte, un prieten de-al meu are mari probleme din cauza acestei dogme), ritualul Sfintei Cine il consider biblic, dar nu-l inteleg. De ce o fi lasat Iisus ritualul asta? (prezentarea din pacate nu m-a lamurit). Cui foloseste inghitirea unui patratzel de paine, si a unui pahar de vin? Oare acesta-i momentul cand ne amintim ca ni s-a oferit mantuirea? Nu puteam sa ne amintim si fara acest ritual?
S-a spus ca trupul lui Iisus s-a frant pentru ca noi sa devenim un singur trup. Ca la Sfanta Cina trebuie sa ne amintim ca suntem acelasi trup cu toate bisericile. (bisericile adventiste? sau multi-dominationale?)
Ce fel de legamant este cel in care numai una din parti are obligatii (Dumnezeu), iar presupusa noastra obligatie de a respecta legea a fost incalcata de toti oamenii? De ce se bate atata moneda in crestinism pe acest legamant greu de inteles? Spun “greu de inteles” fiindca in vremurile noastre, contractele au alta forma.
Sa fiu sincer, pe mine nu ma intereseaza pretul platit pentru mantuirea mea, ci faptul ca mi s-a oferit acesta mantuire. Despre pret, nu stiu decat ca a fost “mare”.
Eu sunt un cersetor cu 2 clase. Si intr-o zi vine la mine un Bancher, si imi da o suma mare de bani, si ma scoate din foame (si de la moarte). Dar inainte sa mi-i dea imi spune cum banca lui a trecut printr-o recesiune, si ca paritatea dintre Leu si Sarpe (o alta moneda) devenise discrepanta. Leul era cuprins de inflatie, si au trebuit toate bancnotele semnate cu sangele fiului bancherului. Dar eu iau banii fara sa pricep mai nimic din termenii astia: “inflatie”, “recesiune”, “paritate”, “certificarea depozitului”. Si stau si ma uit mai bine, si imi dau seama ca cei care spun povestea sunt mai degraba agentii bancherului, care epateaza cu niste concepte in fata cersetorilor. Poate gresesc, dar acum is satul de teorii religioase, si simt ca ar trebui sa fie mult mai simplu pentru oamenii de rand. (oare am cazut in harul ieftin?)
Critica nu este la adresa lui Edi neaparat, ci la adresa teoriilor mantuirii atribuite si impartasite. (Cei care nu cunosc aceste teorii se orienteaza dupa un bun simt aplicat in dreptul harului si faptelor).
Sfanta cina nu e un ritual ci un mod prin care noi traim si ne hranim spiritual.Pastele ,vechiul legamant,era prevestitor al Golgotei,in sensul ca mielul adus ca jertfa simboliza pe Isus care urma sa se sacrifice pentru noi, sa moara in locul nostru,al pacatosului, Golgota inseamna implinirea Pastelor, adica al sacrificiului. iar Sfanta Cina e un act comemorativ al Golgotei si inlocuitor al Pastelor.Sfanta Cina o luam spre pomenirea jertfei Mantuitorului, care si-a dat viata pentru noi.Sangele Sau a curs pentru spalarea pacatelor noastre.Painea simbolizeaza trupul Lui Isus care s-a frant pentru noi.Iar apostolul Pavel spune ca ori de cate ori mancam aceasta paine si bem acest pahar cu vin simbolizand Sangele Mantuitorului ,vestim moartea Domnului pana la venirea Lui.Simbolistica e sfanta in sensul ca in inima noastra are loc o transformare,o impartasire a realitatii ca Hristos s-a jertfit pentru noi.Si pentru a ne sensibiliza inimile pentru a vedea sensul ispasirii si al jertfei in viata noastra ,Domnul ne-a facut partasi ai acestui eveniment.Hristos e painea vietii, care se imparte ca hrana pentru noi oamenii,o hrana care ne apropie de cer,ne indeamna sa gustam din Dumnezeu (Isaia) sa vedem ce bun e.E hrana care satura si cei care o mananca nu flamanzesc niciodata.Trupul Domnului s-a frant pentru noi,iar Isus prin noul legamant ne indeamna sa ne hranim din aceasta realitate , sa traim cu acesta realitate,.Vinul nefermentat,rosu ca sangele ,simbolizeaza Sangele care ne-a curatit de pacat.E un legamant,prin care primim binecuvantare .
Draga Basty,
Harul adevarat al lui Dumnezeu ne trateaza ca fii (“ne invata s-o rupem cu paganatatea”, Tit 2:11-12), ne aduce intr-un legamant, deci intr-o relatie conditionata, dandu-ne toate sansele, dar si obligatiile de drept. Cu cersetorul de pe strada nu faci nici un contract. Ii scapi banul in palma si ai trecut mai departe. Dumnezeu nu ne-a chemat ca cersetori ai Lui.
Cred ca adevarata problema a prietenului X cu privire la ceremonia spalarii picioarelor inaintea Sfintei Cine, este mai degraba cu autoritatea Bisericii, decat cu autoritatea ritualului propriu-zis. El crede ca este pacat sa faci lucruri care nu sunt in mod clar IMPUSE de Biblie, sau ca un membru al Bisericii nu este nicidecum legat de trupul Bisericii, de autoritatea Bisericii. Presupunand ca ritualul spalarii picioarelor nu ar fi obligatoriu, care este impedimentul real de a-l accepta ? Intra in conflict cu invatatura Bibliei? Spune undeva Biblia ca este pacat sa participi la un asemenea ritual? Nu este mai degraba recomandat explicit de Iisus? Si daca Biserica asa a inteles sa faca, asezi mai presus autoritatea ta, in numele libertatii tale teologice, deasupra autoritatii Bisericii?
Din observatiile mele, majoritatea celor care au probleme cu doctrina sau cu practica, pe diferite motive si subiecte, contrazicandu-se unii cu altii, au ca problema reala, profunda, o relatie proasta cu Biserica. Au oroare de disciplina, organizatie, ordine, unitate…. Nu vor sa se confunde cu “turma”, vor sa fie observati de departe ca merg singuri. Un asemenea model de religie este cu totul strain de Iisus, care s-a rugat in Ioan 17 pentru unitatea urmasilor Lui in Cuvant si Adevar. Degeaba ai dreptate, daca ai dreptate singur. Degeaba ai “adevarul”, daca iti lipseste DRAGOSTEA. Dumnezeu a condus Biserica Lui in orice veac, in ciuda faptului ca mari organizatii istorice s-au ratacit de la adevar. Cei care au urmat pe Iisus totusi, au tins spre unitate, nu spre dezbinare si razletire. Iisus Si-a intemeiat Biserica Sa (Mat 16) si por?ile Infernului n-o vor birui. Cei care ignora acest adevar, sunt condamnati sa suporte consecintele, care nu sunt dezirabile.
Pt. Basty Radu-Tare “ma tem”ca ai dreptate si nu intentionez sa ranesc pe nimeni. Recunosc ca ma gandisem la acest lucru,dar nu am avut curajul sa il si discut.Cina este comemorativa?Stau si ma intreb ,oare de ce as comemora pe cineva care este tot timpul cu mine?De ce as alege sa “pomenesc”un sacrificiu atat de mare, printr-un lucru atat de simplu?De ce as tine neaparat sa imi amintesc de el prin acest “ritual”care recunosc ca poate fi interpretat si gresit?Normal mi se pare,sa-i continui stilul sau de viata;sa fac ceea ce ar fi facut si el.in semn de pretuire totala,iar ,si mai normal ar fi sa traiesti fiecare moment al vietii cu certitudinea ca e atat de viu si real in tine,incat trebuie doar sa-i vorbesti ,sa.iti petreci zilele langa el si nu in lipsa lui. Cuvantul comemorare in sine, mi se pare destul de sinistru, m-a deranjat intotdeauna.Felicitari pt curaj!
Imi pare rau ca am vazut asa tarziu raspunsurile dumneavoastra (Florin Laiu si Monica Clipa). O sa incerc niste raspunsuri la problema “este sau nu este pacat sa faci spalarea picioarelor”.
O sa raspund cu o contra intrebare. Este sau nu este pacat sa faci semnul crucii? Este sau nu este pacat sa faci taierea imprejur? (pavel stia ca nu mai depinde de legamantul vechi, dar a fost total impotriva. Ar fi putut, de dragul pacii sa lase in continuare practica aceasta). Nu cred ca se pune problema ca este pacat, gresala intervine prin faptul ca se zugraveste un alt dumnezeu, care poate spune la urma:
“Da..recunosc ca ai fost umil, chiar daca nu te-ai supus in toate, organizatiei bisericesti, asa cum nici Fiul meu nu s-a supus intru totul. Dar pentru ca nu ai facut ritualul asta, nu te pot primi in familia cereasca”.
Calcam intr-un mod subtil porunca “sa nu-ti faci chip cioplit”. Pariul acesta al lui Pascal nu e atat de inofensiv pe cat pare. (Amintiti-va ca Iisus a incalcat forma gresita a tinerii sabatului, desi putea sa se abtina de la vindecari si spice culese. Nu cred ca a vrut sa-si creeze o imagine ostentativa de rebel)
La cealalta problema, cu cersetorul, aveti dreptate ca Iisus ne-a chemat ca fii, dar suntem niste fii asa de mici in intelegere, incat o supercomplicare si rationalizare a problemelor ne face sa credem ca mantuirea se obtine mult mai greu. Imaginati-va un ortodox sau un alt crestin ce aude de mantuiri atribuite si impartasite. Credeti ca baptistii (adepti ai harului ieftin si a “desfiintarii legii”, isi permit sa pacatuiasca cu intentie, fiindca sunt sub har? Eu cred ca aplica acel bun simt pe care il aminteam.)
D-le Laiu ,parerea mea este ca fiecare biserica isi are nivelul propriu de crestere si asta in functie de niv.de crestere a celor care o conduc.Ea poate fi condusa, avand la baza scopuri egoiste,interese personale etc si nicidecum scopul de a-l inalta pe Creator.
Pt cei care pot constientiza aceste manevre ale papusarilor,prezenta lor acolo va deveni dureroasa pt ei insusi.Astfel,nici din rebeliune ,nici din lipsa dragostei de frati,te vezi nevoit sa-ti urmezi scopul, acela de a-l urma pe El si nu “turma”. Ce le-ar folosi la urma urmei celor batrani sa ma vada ca in semn de pretuire pentru ei, as merge la adunare in opinci? Ce mi-ar folosi mie? In proprii mei ochi as deveni ridicola si penibila.
Deci, te hotarasti sa iesi din mijlocul “turmei” cu inima franta, dezorienta, cu durere adanca ca de fapt IL faramitam, si , totodata de unitate in acest caz nici nu ar putea fi vorba. Iata ca nu e neaparat in nevoie (cu toate ca sunt cazuri, si sunt multe, se pare) ca iesirea din “turma” sa fie un act de rebeliune, ci, de dorinta de crestere spirituala. Cred ca trebuie facuta diferenta pentru ca altfel, ajungem sa-i prigonim tocmai pe fratii nostrii. Cei calauziti de dorninta de a-l inalta pe Dumnezeu(prin trairea lor) si nu pe ei insusi , cred ca trebuie considerati mai degraba “frati scumpi” decat rebeli.Este o mare deosebire.
Cel ramas “singur” (si bine intentionat) nu se izoleaza din dorinte egoiste ci datorita principiilor sale, asemenea lui Isus. El nu are ca scop dezbinarea, dar e nevoit sa recurga la ea. Altfel spus: numai un copil dezinteresat de scoala (de invatatura) si-ar dori sa repete clasele primare la nesfarsit.
Cu alte cuvinte, daca “biserica” formata pe acest site (cu care m-am unit) va ajunge sa-si promoveze propria imagine si nu imaginea lui Dumnezeu voi fi nevoita (fortata) sa dau dovada, iar… de rebeliune(de postmodernism cum mai cred unii)
Pana atunci, va multumesc!
Corabia lui Noe a fost construita exact dupa indicatiile Lui Dumnezeu,iar Noe si familia lui au fost singurii care au pastrat credinta curata in Dumnezeul mantuirii lor.Ei nu s-au revoltat impotriva Lui Dumnezeu.Niciodata Dumnezeu n-a folosit rebeliunea atunci cand a cautat desprinderea oamenilor placuti lui de restul lumii, ci separarea.Nu se poate creste spiritual dintr-o rebeliune.Aspirand la crestere spirituala ,nu in sensul promovat de Isus s-ar putea sa ne descoperim o latura latenta a preamaririi de sine, existenta de fapt ca un lant al sclaviei fata de reminiscentele unui trecut umbrit de ruperea relatiei cu Dumnezeu.Crestem spiritual alaturi de Isus fiind madulare ale aceluiasi trup.
Dar poate va veni vremea cand pentru a nu face compromisuri, sau pentru a pastra curata credinta in Isus va trebui sa te izolezi.Numai Dumnezeu stie,asa ca cel mai indicat lucru ar fi ca atunci cand avem o nelamurire sau o indoiala sa nu alergam la unul din frati ,sau nici chiar la pastor,ci inainte de toate sa alergam la Hristos.Glasul Duhului Sfant striga in aceste ultime zile.ne indeamna sa-L auzim.Si daca Biblia spune ca Duhul SFant e acum in lume, si ca nu suntem singuri de ce sa ne razvratim? Iar Isus spune clar faptul ca atunci cand se aduna doi sau trei si cheama Numele Lui atunci vine si EL.
Maria,daca intentia ta este sa imi arati ca-ti pasa de mine,iti cer un lucru pe care si Isus l-a facut fapt pt care m-a cucerit:-vino langa mine!uita-te prin ochii mei si apoi te voi intelege mai…personal.Chiar,am nevoie de asta!Crezi ca ai putea sa te faci “una cu mine”pt a intelege de fapt ca ma iubesti?!
oricum,mersi ca ai incercat.