[flashvideo width=”460″ height=”330″ filename=”videos/075_oxigen.flv” /]
>> descarca mp3 <<
>> descarca pt. telefon <<
>> descarca video pt. iPod <<
>> download high quality video <<
Asteptam scorul si comentariile Dvs. pt aceasta emisiune folosind linkurile urmatoare.
Pentru a vota apasati pe stelutele de mai jos[ratings]

Tags: , , , , , , , , , , , ,

10 Comments on 1 Septembrie 2008 – OXIGEN cu Edi Constantinescu – Religie, iluzie si realitate

  1. beniamin plesa says:

    “cine este omul credincios pe care “stapinul” l-a pus sa dea hrana supusilor SAI la vremea potrivita”?

    “cine este omul necredincios care neglijeaza misiunea incredintata lui si doar moralizeaza “turma” ?

    Saptamina trecuta am vizitat o biserica din Florida, si printre altele am avut ocazia sa ascult o sora facind urmatoarea afirmatie :-“dragii mei ,m-i se chinuie inima in mine ca nu postesc destul de mult ,ca nu ma rog mai mult,si ma SIMTin permanenta ca nu sint destul de buna ca Dumnezeu sa ma iubeasca .Noaptea ma scol ,ma rog si ma apuca plinsul pentru ca nu sint destul de buna ,in permaneanta ma simt vinovata inaintea DOMNULUI.”—

    Printre altele -1–femeia aceasta este foarte educata ,si pe deasupra este si -doctorita-
    2–se roaga ,posteste ,si isi chinuie sufletul straduindu-se sa placa cit mai mult lui Dumnezeu.
    Cu toate acestea calitatea vietii spirituale a ei nu se manifesta prin–dragoste ,pace si bucurie prin Duhul sfint.

    Eu cred ca si acest tip de manifestare crestina este ce EDI include in expresia “partasie cu Dumnezeu imaginara”
    Cei care se pot recunoaste si se aseamana cu exemplul de mai sus–ascultati in continuare la “OXIGEN” si poate Dumnezeu va va elibera prin cuvintul sau .
    Daca nu aveti –pace si bucurie prin Duhul sfint–este pentru ca cineva sau ceva va pus pe
    “un pod ce duce nicaieri”
    Nu trebuie sa ne temem in a ne verifica daca sintem in credinta,O credinta ce nu se lasa verificata este o credinta nevredinca de sustinut si de fapt este foarte daunatoare progresului nostru spiritual.
    Pavel spunea–“evanghelia lui isus este “o nebunie”pentru unii oameni “–dar sa fim foarte atenti ca nu ORCE NEBUNIE este evanghelia lui isus.
    Multi cred multe “NEBUNII” care se pretind a fi evanghelie !!
    Este evanghelia ce noi o credem evanghelia lui isus (PAVEL) sau este produsul mintii instructorilor ce ne-au invatat si botezat in biserica ???
    Fiecare este liber sa raspunda personal la aceasta intrebare.
    Cu respect Beni

  2. george says:

    “…Cand va rugati, sa nu bolborositi aceleasi vorbe, ca paganii, carora li se pare ca, daca spun o multime de vorbe, vor fi ascultati…”

    Edi, imi dai voie sa scriu si eu ceva despre subiectul “religie, iluzie si realitate”?
    ********************
    A cauta certitudini in realitatea psihica, a cauta certitudini in realitatea biologica (sau in oricare domeniu al vietii noastre complexe) inseamna a cauta, cu o sumbra indarjire, ceea ce nu exista. Orice masuri de precautie ne vom lua, oricat de des vom consulta medicul, oricata gimnastica vom face dimineata, pana la urma tot vom muri… Nu putem sa pastram nimic pe vecie, ne vor parasi nu numai fiintele care ne sunt dragi, apartamentele si succesele, ne va parasi absolut totul din aceasta lume materiala.
    In ciuda acestei indiscutabile realitati, noi cautam certitudini, vrem sa fim siguri de toti si de toate. Cautam de multe ori nu caldura iubirii, nu intensitatea iubirii, ci siguranta iubirii. Suntem atrasi adeseori nu de iubirea pe care ne-o poate aduce un om, ci de securitatea pe care ne-o ofera. Decat o iubire vie, preferam mai intotdeauna un adapost sigur si mizer. Noi cerem asigurari pana la sfarsitul vietii, vrem sa fim asigurati ca vom fi mereu iubiti, mereu adorati, mereu sanatosi tun. Certitudine cautam si in activitatea profesionala. Vrem sa fim siguri ca vom avea incontinuu succese, ca dupa ce vom termina o capodopera vom realiza o alta capodopera. Certitudine cautam si in religie…
    Eu nu critic aceste idei (nu vreau sa fac morala si nici a arata cuiva “calea cea dreapta”… tocmai eu?) – incerc sa vad daca sunt adevarate sau nu… Primul act de luciditate incepe cu incercarea de a ne situa in lumea realitatii, de a parasi lumea iluziilor., cu avantajele provizorii pe care le presupune aceasta lume. Eu vreau sa spun ca a cauta ceva care nu exista e o stupida risipa de energie…
    Nevoia de certitudine incepe, cred eu, odata cu pierderea sensibilitatii. In unele casnicii aceasta certitudine obtuza duce la degradarea relatiilor, dreptul de a dispune unul de celalalt ne scuteste de obligatia de a fi delicati, de a ne respecta reciproc libertatea. Odata castigata batalia, sensibilitatea se dovedeste de prisos… Noi avem iluzia ca un om este al nostru pentru totdeauna, nu vrem sa intelegem ca aceasta legatura trebuie reinnoita in fiecare zi, ca asa cum ne schimbam noi, se schimba si ceilalti oameni. Asta nu inseamna ca pledez pentru nesiguranta si arbitrariu in relatiile cu oamenii. Nu, nicidecum. Trebuie sa ne eliberam de schematismele mintii, de multele automatisme ale gandirii, si atunci vom intelege ca nu incertitudinea este reversul certitudinii, tot asa cum adevarul nu este reversul minciunii. Adevarul este mult mai mult, el n-are nici o legatura cu minciuna. Mi-e sila de certitudinea obtuza, care face din oameni o hrana a fricii de viata, de prezent si de viitor, dar nu sustin, nu pledez pentru incertitudine, ci pentru o atentie vie, in fiecare zi, pentru o iubire care nu se naste din nevoia de securitate.
    Faptul ca in lumea psihica nu exista nimic durabil nu e un motiv de deznadejde si disperare, nici un motiv de satisfactie. Judecatile sentimentale n-au ce cauta aici… Acesta este adevarul si de aici trebuie sa pornim mai departe…
    Auzim foarte des cuvinte pline de lauda despre “viata interioara” a unuia sau altuia. Exista chiar expresia care sintetizeaza fenomenul … “E un om imbogatit sufleteste, frumos innobilat interior”. N-am inteles niciodata cam in ce-ar consta “imbogatirea asta interioara” – aceasta adevarata bursa a sensibilitatii, unul foarte “innobilat sufleteste” altul mai putin “innobilat”. In orice caz, individul mult invidiat e un om care nu si-a irosit degeaba timpul, care a reusit sa acumuleze o serie de calitati intelectuale, etice si spirituale. Dar noi observam cu uimire ca nu degeaba individul a ajuns posesorul unei agitate vieti interioare… Vedem cum la un moment dat individul devine perfect constient de bogatia lui interioara. Si atunci inefabila “viata interioara” e folosita cu abilitate in societate, caci individul (constient de valoarea celor acumulate) nu se va sfii sa-si impuna punctul de vedere, nu se va sfii sa ceara satisfactii pe masura sensibilitatilor inmagazinate. Individul e gata sa ceara o functie pe masura dramatismului sau, o dragoste pe masura sensibilitatii lui – si ori de cate ori e refuzat sau numai amanat, se simte frustrat, nedreptatit. Dar nici frustrarea n-o lasa sa se iroseasca, are grija sa se imbogateasca si cu ea.
    Viata e una singura, si impartirea vietii in doua, intr-una superficiala, cea de fiecare zi, si intr-una “interioara” de zile mari, e desigur o contradictie, dar si-o viclenie. Dar, culmea ironiei!, tocmai “vietii interioare” ii revine partea mai ingrata – zona spirituala e zona prin care individul actioneaza pentru a stapani zona materiala. Viata interioara se naste adeseori din nevoia de acaparare, din instinct de proprietate. Daca n-am fi atat de lacomi, n-am fi nici atat de sensibili. Individul are intotdeauna ceva de revendicat. Si viata interioara ar fi o garantie ca merita ceea ce cere, o dovada ca individul ar fi intr-un fel solvabil.
    Exista desigur prejudecata dupa care “viata interioara” ar fi o aglomerare de calitati morale, de probleme, angoase, aspiratii, citate din Kant, Dostoievski sau Einstein (doar cateva exemple), versete din Biblie care devin lozinci goale, asteptarea unei mari iubiri, crize de disperare… In aceste caz, oamenii devin robii propriei lor vieti interioare – traiesc intr-un raport de subordonare, devin slugi docile ale acestei vanitati stupide, slugaresc din greu la “imbogatirea” lor sufleteasca. Sub presiunea vietii exterioare, “viata interioara” devine din ce in ce mai mofturoasa si mai ambitioasa – bietul om de-abia mai izbuteste sa tina pasul. “Viata interioara” ajunge sa-l exploateze; el trebuie s-o alimenteze, s-o justifice si s-o amplifice. “Viata interioara” devine un obiect de lux. De aici, drama. El se teme de starea sensibilitatii lui, cum se tem femeile de la o anumita varsta de pierderea siluetei sau de aparitia ridurilor, cu alte cuvinte vrea sa se mentina “in forma”. El vrea sa fie vesnic proaspat, vesnic nelinistit, vesnic dornic de mari intrebari metafizice. El nu se mai ocupa de el, ci de viata lui interioara, care devine cu timpul o realitate independenta cu care are numai relatii de afaceri.

  3. george says:

    (continuare)
    Viata interioara ar putea fi la un moment dat si in unele cazuri o expresie a duplicitatii noastre. Viata interioara este intr-un fel straina de existenta individului, de aceea destui oameni “bogati sufleteste”, care au obiceiul sa se spovedeasca, mint tocmai atunci de ingheata apele. Ei apeleaza la viata interioara numai cand viata exterioara i-a adus intr-o situatie de criza, vor sa gaseasca acolo o posibilitate de a o scoate la capat. Aceasta apare deci la ei ca un capital pentru vremuri grele, o rezerva foarte sigura. Asemenea oameni traiesc si iluzia progresului, cred ca fiecare experienta le adauga ceva – ei prelucreaza aceste experiente, le preschimba in idei, le slefuiesc, le catalogheaza si le arunca in seiful vietii interioare, spre pastrare sau eventuala folosire in viitorul apropiat.
    Cineva e convins ca nu stiu ce carte “l-a imbogatit spiritual”, ca in urma unei calatorii la Paris a devenit mai subtil sau romantic, ca o escapada erotica l-a facut mai sceptic, “mobila interioara” sufleteasca a devenit astfel ceva mai eleganta si mai variata. El accepta si suferinta uneori, fiindca are convingerea ca, drept compensatie, “s-a imbogatit”. Imbogatirea spirituala e la fel de ridicola ca si imbogatirea materiala. Acumularea de orice fel naste sentimentul proprietatii, un om e mandru de sensibilitatea lui, asa cum altul e mandru de automobilul lui. De aici incep inevitabilele griji de proprietar, cand scade sensibilitatea, cand creste pe masura. “Nu stiu ce-i cu mine, de la o vreme am devenit foarte sensibil…” Viata interioara devine un domeniu, un teritoriu care trebuie mereu marit. Si mai mult… si mai mult… Exista si aici, ca in toate dramele proprietatii, drama de a nu ramane in urma, drama de anu apare altul mai sensibil si mai dramatic decat tine. Se exercita si aici legile aspre ale concurentei.
    Ajuns intr-o asemenea contradictie, individul e vesnic nemultumit, el cauta sa achizitioneze dilemele altora, sa le incorporeze propriei existente, cu atata ridicola naturalete incat nu mai stie care sunt problemele lui si care sunt problemele vecinului. Acumulate cu disperare, calitatile – poate reale candva – se degradeaza din cauza nefolosirii lor. El are in depozit “idei generoase”, dar el este in realitate meschin si stupid. El are in rezerva multe idei inteligente, dar el este in realitate marginit, fiindca inteligenta e miracolul permanent in fata vietii, nu totalul unor idei rezonabile sau geniale. O idee, odata inmagazinata, se degradeaza, devine o piedica in calea realitatii.
    De la o anumita vreme, asemenea indivizi nici nu mai traiesc. Cand le-a ajuns cutitul la os isi devora propria lor viata interioara. Traiesc din amintiri, din orgolii, din prejudecati, din tot ce au adunat intr-o viata de om. Si cu cat e devorata mai aprig, cu atat viata interioara creste, se extinde si ingroapa de viu individul in propriile lui idei si in propriile lui aspiratii reale sau ipocrite.
    Insasi existenta vietii interioare trebuie sa ne dea de gandit, adeseori ea se naste din problemele pe care nu le-am rezolvat la timp… Toate aceste probleme nerezolvate formeaza viata noastra interioara. In orice caz, e primejdios cand viata interioara se transforma intr-un capital, oricat de bogat si de valoros ar fi acel capital. Fenomene de imburghezire se manifesta nu numai in lumea exterioara, ci si-n cea interioara. Suntem ispititi sa adunam nu numai covoare persane, ci si virtuti remarcabile, nu numai masini de lux, ci si linistea din fata mortii. Noi traim atunci mandria de a avea anumite calitati si nu ne mai batem capul sa le si traducem in practica…
    Inseamna ca nu trebuie sa fim “bogati sufleteste”?… Inainte de a raspunde la aceasta intrebare, trebuie sa fac cateva precizari care mi se par importante: exista primejdia de a ne incurca in cuvinte si de a ne multumi cu paradoxuri stralucite. Grija noastra nu sunt paradoxurile (stralucite sau nu), ci sa descoperim eroarea, greseala.
    FERICE DE CEI SARACI IN DUH…
    Omul inteligent e gol sufleteste – bineinteles nu in sensul uscaciunii, al pustiului moral, al refuzului vietii – e gol sufleteste in sensul ca el n-a inmagazinat nici virtuti, nici vicii. Iubirea lui nu e o calitate pe care si-a cultivat-o si pe urma a inmagazinat-o din dorinta de a se innobila etic, ci o realitate care se naste spontan, tainic chiar. El isi rezolva contradictiile in clipa in care ele se nasc, de aceea nu are ce aduna, el n-are un bagaj de idei prestabilite; e gol, si realitatea poate patrunde in el fara nici un obstacol.
    Asa ar fi ideal, desigur…

    Te las pe tine sa descoperi principiile ascunse ale versetelor biblice din comentariu. Pa!

  4. eddieconst says:

    Beni, intr-un post anterior ai pus punctul pe “i” afirmand ca nu exista o teologie neoprotestanta ci doar entuziasmul religios al maselor needucate din sec XVI. In mod similar Hans Kung definea miscarea born-again ca “emotional self-redemption”. Probabil ca motivul pentru care sora noastra nu gaseste ceea ce cauta, adica siguranta emotionala autoindusa, este ca s-a oprit la Morirs Venden si nu l-a citit pe Loyola. Noi suntem inca amatori.

    Explicatia neuro-fiziologica, pentru ca vorbim de o doctorita, este ca postul, rugaciunea si chinul au deventi un mijloc de deturnare a circuitului “rasplatirii”, adica un shot de dopamina in creier care actioneaza ca un drog, si ca orice drog cere doze tot mai mari. Pe de alta parte am fost todeauna uimit de felul in care cateva clisee verbale fara substanta pot creia acelasi efect. De fapt este vorba de acelasi circuit electrochimic declansat de o mantra verbala.
    Mi se pare interesant ca Isus a ne-a avertizat asupra acestei iluzii inainte de a ne instruii cu privire la comunicarea cu Dumnezeu.
    Reformatiunea a inceput nu cu teologie ci cu ruperea acestei iluzii in mintea lui Luther de catre un vicar catolic. Sthaupitz era un preot batran care a avut curajul sa recunoasca ca ceea ce se facea la Erefurt era 90% psihologie. Luther a avut curajul sa rupa cercul vicios al pseudo-evangheliei si asa a inceput reformatiunea.

  5. beniamin plesa says:

    Edi ,
    Ai perfecta dreptate,asa numitii neo -protestanti sint AMATORI,incepatori ,copii de gradinita ,bebelusi cind isi imagineaza ca ei sint “spirituali”si cunosc mai bine pe Dumnezeu pentru ca citesc 15 min un devotional scris de Doug Bathcellor sau mai stiu eu cine altul .
    Cu regret trebuie sa accept ca totusi Karl Max a avut dreptate cind caracteriza –RELIGIA-ca un opium (drog) al maselor .Astazi ceea ce trece drept crestinism este de multe ori doar un drog administrat in mod strategic care sa te aduca inapoi Sabatul sau Duminica urmatoare ,

    “–Ignatius and his followers knew that anyone seeking God was not meant to wait for visions, but had only to seek God in an intelligent and humble way and then with God’s grace could “find God in all things”. His method involved Spiritual Exercises of the mind, memory, will and imagination. Analogous to running and swimming for the physical improvement of the body, these exercises of the spiritual faculties would enable one to find the divine will and to conform one’s will to the will of God.””

    Problema noastra este ca am ajuns sa credem in notiuni ca “pamintul si cerul” sint complect icompatibile ,tinta noastra este cum sa –mergem–la cer si nu cum sa participam in lucrarea ce Dumnezeu o face de a –:aduce:–“cerul”printre noi.
    Rugaciunea Domnului Isus este ca voia tatalui se se faca pe pamint ,sa cuprinda tot pamintul ,
    Ex–pilda imparatiei in evanghelii.(copacul care creste si umple tot pamintul ,–dospeala care UMPLE tot aluatul ,,etc..etc..)

    Da ai dreptate —noi sintem ori pentru ,ori impotriva acestor desfasurari pe care Dumnezeu le directioneaza.si le implementeaza la vremea lor.

    Esti o binecuvintare pentru multi –ortodoxi,,catolici,protestanti si neo-protestanti,!!

    Domnul este cu tine ! Cu respect si simpatie –Beni

  6. Angybelgium says:

    Frati dragi, exista posibilitatea(pentru cei din Europa) de a avea emisiunile Dumneavoastra si în format dvd?
    Merg la servici cu masina si cum fac aproape 100km în fiecare zi, mi-am procurat un dvd portabil si vizionez în drumul meu predici, care ma ajuta foarte mult în ziua respectiva. Dar nu întotdeauna emisiunile pe intercer se pot grava pe un dvd în format video.
    Va multumesc de un raspuns pozitiv.

  7. admin says:

    Din pacate noi nu va putem da informatii cu privire la materialele postate pe site-ul intercer. Noi aici suntem un studio video de productie si ne ocupam doar de emisiunile care pot fi vazute sau ascultate pe http://www.oamenisiperspective.com , http://www.oxigen.tv , http://www.cronici.tv si http://www.voceasperantei.org. In cazul in care va intereseaza emisiunile realizate de noi si postate pe aceste 4 site-uri puteti face download in diferite formate si totul este gratuit. Pentru formatul DVD va trebui sa faceti o comanda iar pretul fiecarui DVD este de $5.00. Pentru mai multe informatii accesati link-ul http://oamenisiperspective.com.....uni-pe-dvd

  8. jugarean rob al Domnului Isus says:

    Super exemple frate eddieconst

    … caci din cuvintele tale vei fi…! Poate ca vei rupe si tu tacerea odate si incetezi sa te mai ascunzi in spatele afirmatiei pe care ai facut-o la oameni si perspective in emisiunea cu deputatul roman si anume
    (citez din memorie) ca daca ai mai multa lumina decat ceilalti, in loc sa-i luminezi mai bine astepti Duhul Sfant …!
    Pai nu pe tine te-a luminat Duhul ?! Dilema!

  9. jugarean rob al Domnului Isus says:

    pt. Angybelgium

    Frate descarca mp3 si audio nu faci nici probleme in trafic. In schimb intelegi perfect si daca nu … mai dai o data!
    Cu dragoste…

  10. jugarean rob al Domnului Isus says:

    Frate George
    Nu ai auzit fraza cu …i se pare… ce a aspus-o Eddye la inceputul emisiunii? Sau nu ai inteles?

    Cu dragoste…

Leave a Reply